In sfarsit e soare

M-am trezit ca de obicei foarte tarziu, pentru ca dragul meu miresoi...sau izbitul meu de toti peretii...m-a tinut aseara pana foarte tarziu sa isi faca tabieturile cu jocurile pe calculator..Ma jucam Sorority life...noul joc virtual cu "papusi barbie"...in care fiecare fiinta ce se simte feminina isi poate creea un personaj - o bunaciune de fata - care satisface pretentiile oricarei femei....mai exact poti arata cum ai visat mereu...si creezi evenimente...si altele....hipnotizata de "al doilea eu virtual"... tocmai m-a plesnit soarele de afara si dansul vrabiutelor pe sarmele de la balcon...am zis  Doamne iti multumesc...mi se zbarcisera degetele de la picioare de la atata zapada..ploaie..incompetenta..stiti voi...Si ce mi-a venit mie...Ia sa imi fac si eu blog...si nu de fite..sau de reclame...bla bla...dar asa sa am si eu un loc unde sa pot scrie ce simt fara sa stie miresoiul meu ....El tot timpul imi cere atentie...intra asa in sufletul meu chiar si cand am nevoie de un spatiu al meu...sa respir doar pentru mine...Am noroc ca el nu se prea pricepe cu netul asta...deh...nu toti ne-am nascut cu calculatorul si internetul in brate...aici si eu sunt inclusa...doar ca sunt ceva mai agera...prind mai repede cum se face...cu tot cu modestie...De ce un jurnal online? pentru ca aici pot primi feed-back-uri din partea unor persoane ce nu le cunosc...ca la psiholog..nu il cunosti dar sta sa iti asculte toate prostiile care le indrugi si iti da acolo un sfat..o critica...care sunt constructive chiar daca de cele mai multe ori dor....
Am cam scris asa oleaca pentru prima mea zi ca bebe blogeer  - abia astept sa mai cresc sa imi prind si eu ideile pe aici mai cu talent...
Pana imi mai vin idei...v-am pupat....asa amical...sa nu ne intindem... :P